Iubiți întru Hristos frați și surori va invităm la Dumnezeeiasca Liturghie in amintirea Tăierii Capului Împrejur a Domnului Nostru Iisus Hristos și Prăznuirea Sfântului Vasile cel Mare Arhiepiscopul Cezariei Capadociei. Sfânta Liturghie va începe ca de obicei la orele 10:00 dimineața in data de 14.01.15 in sera inaintepraznuirii se va săvârși Vecernia și Rinduiala Mărturisirii pentru doritori.

 Iubiți întru Hristos Preasfințiți Arhipăstori, cinstiți preoți şi diaconi, de Dumnezeu iubitori monahi şi monahii, dragi frați şi surori! Către voi toți, cei care trăiți în diferite țări şi orașe, dar care faceți parte din plinătatea Uneia Biserici Ortodoxe Ruse, mă adresez în această noapte sfântă şi vă felicit din suflet cu ocazia măreței sărbători a Nașterii lui Hristos. Dragii mei, vă salut cordial şi nădăjduiesc prin rugăciune ca să ne umplem toți de bucurie duhovnicească prin participarea comună la acest ales eveniment, luând parte la ospățul credinței, precum fiii şi fiicele lui Dumnezeu şi prietenii lui Hristos (Ioan 15, 15). Acum, contemplând misterul Întrupării Domnului, tindem să înțelegem care este sensul evenimentului ce a avut loc acum două mii de ani în Betleem şi ce legătură are cu noi şi contemporanii noștri. Sfântul Apostol Pavel scrie: Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea (Galateni 4, 4-5). Dar ce a precedat această plinire a vremii? Toată istoria omenirii până la Nașterea lui Hristos, este de fapt istoria căutării lui Dumnezeu, când cele mai luminate minți încercau să înțeleagă cine este izvorul acelei puteri supranaturale, prezența căreia o simte în viața sa, într-un fel sau altul, fiecare om. Oamenii, aflați pe calea căutării Domnului, încercând să găsească adevărul, cădeau în tot felul de rătăciri. Dar nici frica primitivă a omului față de teribilele fenomene ale naturii, nici divinizarea stihiilor naturale, a idolilor, iar câteodată chiar a omului şi nici cele câteva descoperiri care îi luminau pe filosofii păgâni, nu iau adus pe oameni către adevăratul Dumnezeu. Şi când lumea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu (I Corinteni 1, 21), El Însuși a binevoit să se descopere oamenilor. Cu ochii sufletului, putem vedea o nespusă taină: Ziditorul se asemuiește zidirii, primește natura umană, rabdă umilința, moare pe cruce şi învie. Acest lucru întrece puterea înțelegerii umane, fiind o minune, care deschide plinătatea Revelației lui Dumnezeu către oameni despre sine Însuși. Hristos s-a născut şi lumea a căpătat o speranță, Hristos s-a născut şi dragostea domnește în veci, Hristos s-a născut şi cerul s-a închinat până la pământ, Hristos s-a născut şi steaua Betleemului arată calea cea dreaptă către Dumnezeu, Hristos s-a născut şi nimeni nu crede în triumful răului, căci suntem în har mântuiți, prin credință, şi aceasta nu e de la noi: este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2, 8). Așteptând şi prevăzând venirea lui Mesia, Proorocul Isaia exclamă: Cu noi este Dumnezeu! (Isaia 8, 10). Şi în ziua de azi duhovniceștile sale cuvinte sunt un izvor de bucurie nespusă pentru milioane de creștini. Născându-se în Betleem, Domnul se naște în inimile noastre şi este cu noi dacă îi rămânem credincioși Lui şi Bisericii întemeiate de El. Hristos este cu noi când facem fapte bune. El este cu noi când îi ajutăm pe apropiați. El este cu noi când dăm dovadă de compasiune. El este cu noi când îi împăcăm pe cei învrăjbiți. El este cu noi când iertăm şi când dăm uitării răul. El este cu noi când ne rugăm şi participăm la Tainele bisericești, mai ales la Taina Mulțumirii, Sfânta Euharistie. Sărbătoarea nașterii lui Hristos ne vorbește despre cel mai important lucru: noi suntem chemați pentru a învăța să-L iubim pe Dumnezeu şi să-I slujim Lui – Mântuitorul nostru, Cel care a dăruit această mântuire tuturor popoarelor, pentru toate timpurile, Cel care şi astăzi îşi deschide brațele către fiecare dintre noi. Deprinzând adevărata închinare către Dumnezeu, împreună cu aceasta învățăm să slujim şi apropiaților noștri, arătând astfel credința care este lucrătoare prin iubire (Galateni 5, 6). Iar nouă ne rămân puține de făcut – să răspundem actului salvării care vine din partea lui Dumnezeu, cu ascultarea noastră, cu încrederea față de cuvintele lui Dumnezeu, cu dorința de a îndeplini poruncile Sale. Dacă vom învăța acest mare adevăr, atunci multe se vor schimba nu doar în noi înșine, dar şi în jurul nostru. Vom putea să stabilim corect prioritățile valorilor, vom putea în pace, în liniște şi cu hotărâre să mergem pe calea vieții, trasată nouă de sus, slăvindu-L şi mulțumindu-i lui Dumnezeu. Pentru a atinge o asemenea stare a duhului, trebuie să fim ortodocși nu numai în sondajele sociologice, dar pin convingerile noastre profunde şi prin modul de trai, așa cum au fost şi binecredincioşii iubitori de Dumnezeu, înaintașii noștri vrednici de pomenire. Printre aceștia, un loc aparte îl ocupă încreştinătorul Rusiei – Sfântul Cneaz Vladimir Întocmai cu Apostolii, de la a cărui trecere la cele veșnice, în 2015 se vor împlini 1000 de ani. Anume lui îi datorăm faptul că suntem purtători ai unui înalt titlu creștin şi că împreună constituim o familie unitară a popoarelor frățești ale Rusiei istorice. Așa a fost, așa este şi așa va fi. Niciun fel de necazuri şi încercări vremelnice, niciun fel de forțe din exterior, nu vor putea să risipească aceste multiseculare legături duhovnicești şi culturale, ale urmașilor cristelniței kievene. În aceste zile sfinte al Nașterii Domnului, rugăciunile plinătății Bisericii, dimpreună cu sporitele mele rugăciuni, sunt pentru pace pe pământul Ucrainei. Indiferent de locul aflării păstoriților săi, de viziunile sau preferințele lor politice, Biserica Ortodoxă Rusă îndeplinește acea misiune plină de responsabilitate, care I-a fost lăsată de Însuși Hristos. (Matei 5, 9). Ea a făcut şi face tot posibilul pentru a-i împăca pe oameni şi a-i ajuta să depășească urmările dușmăniei. La rădăcina vrajbei, a urii şi a dezbinării, stă păcatul. Acesta, după cum spune Cuv. Iustin (Popovici): „din toate puterile sale, face numai una – îl desacralizează şi îl dezumanizează pe om.” Şi noi vedem în ce stare infernală ajunge omul care își pierde demnitatea dăruită de Ziditor. Biserica însă, din numele lui Dumnezeu, binevesteşte oamenilor cu neobosire bucurie mare (Luca 2, 10) despre nașterea Mântuitorului, cheamă pe fiecare să şi să se schimbe spre bine. Ea propune calea ascensiunii de la căutarea la aflarea lui Dumnezeu, cât şi de la comunicare la asemănare cu El. Sf. Atanasie cel Mare, care a trăit în Alexandria în sec. al III-lea, a exprimat în cuvinte uimitoare scopul venirii Mântuitorului în lume: „Dumnezeu a devenit om, pentru ca omul să devină dumnezeu.” Nu prin natura sa, ci prin harul lui Dumnezeu. Toată experiența multiseculară a Bisericii mărturisește: adevărata schimbare, îndumnezeirea, se săvârșește prin acțiunea harului, prin conlucrarea de bună voie dintre Dumnezeu şi om. Iar aceasta se capătă prin trudă, în ascultare față de Ziditor şi nu prin primirea ispitei diavolești a șarpelui, care a propus protopărinţilor să guste din copacul cunoașterii binelui şi a răului, şi tot atunci să fie ca dumnezeii (Facerea 3, 5). Fiecare dintre cei care trăiesc cu credință, știu că anume credincioșia față de Dumnezeu, îl opresc de la faptele şi de la gândurile rele, că anume credința îl însuflețește pentru realizări şi fapte întru slava lui Dumnezeu şi pentru binele aproapelui. Felicitându-vă pe toți cu ocazia marelui praznic al Nașterii Domnului şi cu prilejul Anului Nou, vă urez din tot sufletul sănătate, pace, prosperitate şi ajutor cu prisosință de sus, în urmarea statornică a Dumnezeului şi Mântuitorul nostru. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veșnică, întru Hristos Iisus, El însuși… vă va duce la desăvârșire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiți. A Lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin! (I Petru 5, 10-11).

+ KIRIL, PATRIARHUL MOSCOVEI ŞI AL ÎNTREGII RUSII

Naşterea Domnului 2014/2015

Invităm toți doritorii de a se ruga împreună cu noi în ziua pomenirii Nașterii după trup a Domnului și Dumnezeuului nostru Iisus Hristos.

Marți 06/01/2015 orele 16:00 Privegherea

Miercuri 07/01/2015 orele 10:00 Sfânta Liturghie

SÂMBĂTĂ 20 DECEMBRIE LA ORELE 19:00 IN INCINTA BISERICII ORTODOXE SF.APOSTOLI PETRU ȘI PAVEL DIN COMO VA FI EXPUSĂ SPRE INCHINARE ICOANA PLÂNGĂTOARE FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI DE LA MĂNASTIREA BOIAN (Ucraina).

În data de 8 Decembrie în orașul Milano a avut loc adunarea eparhială a preoților din cuprinsul Administrației Parohiilor Patriarhiei Moscovei in Italia, prezidată de Înalt Prea Sfinția Sa Mark Arhiepiscopul de Egorievsk și Președintele Departamentului Instituțiilor Externe a Patriarhiei Moscovei. In cursul desfășurări adunării Vladica Mark a acordat din numele Sanctitații Sale Patriarhului Kirill al Moscovei si Întregii Rusii Medalii Patriarhale ” 700 de ani de la Nașterea Sf.Serghie de la Radonej” clericilor din Italia, printre care a fost decorat si Parintele Paroh Alexei Cărpineanu. Redacția site-ului oficial și Enoriașii parohiei transmit sincere felicitări părintelui urându-i și in continuare succese pe tărîmul duhovnicesc!

Iubiti intru Domnul frati si surori! In data de 18 decembrie, joi, vom porini intr-un pelerinaj spre Bari la Moastele Sfintului Ierarh Nicolae Facatorul de Minuni. Pornirea se preconizeaza la orele 20.00 din fata Bisericii Sfintilor Apostoli Petru si Pavel din Como (via Castelnuovo 1).

Pentru informatii adesati-va administratiei bisericii.

telelfon de contact (0039)3899372675

programa:

20:00 pornirea,ajungem in dimineata zilei urmatoare, participind la Sfinta Liturghie in Biserica Sf.Nicolae (cu rugaciuni speciale si inchinare la moaste),prinzul pe malul marii (pe cont personal, ar fi de dorit sa avem la pachet),intoarcerea preconizata la orele 14:00 ajungem la Como spre noapte.

Cu respect, Preot Paroh Alexei Carpineanu

Înaltpreasfinţitul Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos şi Sfântul Vlasie

După Învierea şi Înălţarea lui Hristos la cer, Maica Domnului a rămas mângâierea şi alinarea întregii Biserici. Ea se afla în mijlocul Bisericii, dăruind tuturor ajutorul ei. Sfântul Grigorie Palama menţionează trei slujiri şi lucrări specifice ale Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu.

În primul rând, cunoaştem că mărirea ei, care s-a împlinit prin Naşterea Fiului şi Cuvântului lui Dumnezeu, era mai presus de „nevoinţa cea mai plină de râvnă şi care se putea lucra în multe chipuri”. Dar Preasfânta Fecioară, cu toate că dobândise mare har de la Dumnezeu, a dus o viaţă de aspră nevoinţă după Înălţarea lui Hristos la ceruri.

În al doilea rând, se ruga pentru toată lumea şi se îngrijea de feluritele nevoi ale acesteia. Menţionează în acest sens Sfântul Grigorie: „… prin rugăciunile ei grabnice pentru toată lumea deopotrivă”.

În al treilea rând, Maica Domnului era sprijinul şi mângâierea Sfinţilor Apostoli care propovăduiau Evanghelia la toată zidirea. Este foarte însemnat acest aspect al ajutorului dat de Maica Domnului, la care, în mod obişnuit, nu se face referire, deoarece este vădit lucru că isihia şi tăcerea pe care le-a ales Maica Domnului pentru restul vieţii sale în Biserică reprezentau sprijin pentru „lucrarea” duhovnicească şi pentru propovăduirea Evangheliei. Şi scrie Sfântul Grigorie: „prin îndemnurile şi poveţele ei către dumnezeieştii propovăduitori care mergeau până la marginile lumii, Maica Domnului era sprijin şi mângâiere pentru toţi, fiind văzută, şi auzită, şi împreună-lucrând în orice chip la propovăduirea Evangheliei” (Sfântul Grigorie Palama, Omilia 37, 5).

Evenimentul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este binecunoscut. Adormirea ei a fost slăvită şi preamărită, aşa cum i-a fost şi viaţa. Pentru că, pe cât de slăvită este viaţa pământească a omului, pe atât va fi şi sfârşitul lui.

Sfântul Grigorie Palama, la începutul cuvântului lui despre Adormirea Maicii Domnului spune că mai mult decât orice iubeşte şi este dator „să binevestească Bisericii mărirea şi pururea-fecioria Maicii Domnului” (Sfântul Grigorie Palama, Omilia 37, 1), iar apoi ne cere să luăm aminte la faptul că, dacă moartea cuvioşilor este cinstită şi pomenirea drepţilor cu laude se săvârşeşte, mult mai mult trebuie să se împlinească acest lucru pentru Maica Domnului care este Sfânta Sfintelor şi prin care vine sfinţirea Sfinţilor.

Sfântul Grigorie Palama, vorbind despre Adormirea Născătoarei de Dumnezeu, nu doar că o numeşte „slăvită”, ci arată că este „mutare la viaţă”: „… prăznuind astăzi această adormire, mutarea ei la viaţă”. Moartea ei este purtătoare-de-viaţă „în ceruri şi călăuzitoare către viaţa nemuritoare”.

Această „mutare la viaţă” este învierea şi înălţarea cu trupul la cer a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Potrivit învăţăturii Sfântului Grigorie Palama, dar şi a altor Sfinţi, nu prăznuim doar ridicarea la cer a sufletului Maicii Domnului, ci şi a trupului ei. Sfântul Grigorie scrie că Născătoarea de Dumnezeu s-a mutat la cer în „Împărăţia ce i se cuvenea” şi a şezut de-a dreapta Împăratului a toate „în haină aurită şi prea înfrumuseţată” (Ps. 44, 11). „Haina aurită” înseamnă „trupul ei luminat de lumină dumnezeiască”, iar „prea înfrumuseţată” arată împodobirea ei „prin toate virtuţile”. Astfel, cu trupul s-a suit la Cer şi este singura care şi cu trupul se află la cer alături de Fiul ei. „Singură, ea, acum cu trupul proslăvit de Dumnezeu se află în cer împreună cu Fiul ei”.

Tâlcuind acest pasaj, spune că mormântul şi moartea nu au putut să ţină trupul ei începător-de-viaţă şi dătător-de-viaţă, care este este iubit sălaş al cerului cerurilor. Dacă un suflet care a primit dumnezeiescul har, după ieşirea din trup se ridică la cer, cu atât mai mult Maica Domnului s-a ridicat la cer şi cu trupul, ea, care a primit în trupul ei pe Fiul lui Dumnezeu cel mai-înainte-de-veci şi Unul Născut, Care este izvorul veşnic al harului, şi nu doar că L-a primit înlăuntrul ei, dar L-a şi născut.

Astfel, vorbim despre învierea şi înălţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Cu alte cuvinte, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se află cu trupul în ceruri. Şi Sfântul scrie: „Pentru aceasta, trupul care [L-]a născut [pe Dumnezeu] este cu îndreptăţire împreună-slăvit cu o slavă vrednică de Dumnezeu” (Sfântul Grigorie Palama, Omilia 37, 9). Întocmai cum Fiul ei, Care a luat trup din ea, nu a putut rămâne pe pământ, ci S-a înălţat la cer, la fel s-a petrecut şi cu Maica Domnului. „Pentru aceasta, a fost înălţată din mormânt de-a dreptul mai presus de ceruri” (Sfântul Grigorie Palama, Omilia 37, 9).

Astfel, prin înălţarea ei, le-a unit pe cele de jos cu cele de sus. Trebuia ca şi Născătoarea de Dumnezeu, care a încăput întru sine pe Cel Ce toate le umple, să fie mai presus de toate şi să le depăşească pe toate prin virtuţile ei. Faptul că este mai presus de toate şi mai înaltă decât toţi Sfinţii şi decât toţi îngerii se vădeşte în faptul înălţării ei cu trupul la ceruri. Se vădeşte, adică, din faptul că „după moarte a devenit nemuritoare şi că ea singură sălăşluieşte cu trupul în ceruri alături de Fiul şi Dumnezeul ei, şi de acolo revarsă din belşug harul celor care sunt vrednici de el…” (Sfântul Grigorie Palama, Omilia 37, 11).

Învăţătura aceasta a Sfântului Grigorie Palama despre învierea şi înălţarea Născătoarei de Dumnezeu cu trupul la cer – care s-a petrecut prin harul şi lucrarea Fiului ei – reprezintă învăţătura Bisericii. Sfântul Nicodim Aghioritul a selectat pasaje din scrierile Sfinţilor Părinţi, atât din învăţătura lor, cât şi din troparele pe care le-au compus – din cele ale Sfântului Cosma Melodul, ale Sfântului Andrei Criteanul, ale Sfântului Marcu Eugenicul –, precum şi alte tropare în care se pune în lumină învăţătura Bisericii că mutarea la ceruri a Născătoarei de Dumnezeu înseamnă ridicarea sufletului la cer, dar şi învierea şi înălţarea trupului ei, prin urmare, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se află deplin cu trupul la cer”.

Poate părea provocator acest cuvânt al Sfântului Grigorie Palama că doar Maica Domnului se află în cer cu trupul alături de Hristos, dacă ne gândim la faptul că Prorocul Ilie a fost răpit cu trupul la cer, fapt cunoscut din Sfânta Scriptură. Însă Sfântul Grigorie Palama tâlcuieşte minunat şi acest lucru. Vorbind despre Înălţarea lui Hristos şi mai ales despre faptul că, deşi există mai multe înălţări, totuşi Înălţarea lui Hristos este unică, Sfântul Grigorie Palama se referă şi la cazul Prorocului Ilie. Şi scrie: „Dar [Prorocul Ilie] nu a depăşit hotarele întinderii care înconjoară pământul; înălţarea fiecăruia dintre aceştia a fost o ridicare de la pământ fără însă a ieşi din împrejurimile pământului”. Din această tâlcuire se arată că înălţarea Prorocului Ilie a fost, într-un anume fel, o mutare din loc, am putea spune că a fost un fel de moarte, şi, fireşte, prin înălţarea lui nu a depăşit limitele atmosferei din jurul pământului. De aceea, [dintre oameni,] doar Preasfânta Născătoare de Dumnezeu a înviat şi s-a înălţat cu trupul la cer şi este proslăvită dimpreună cu Fiul ei, ca Maică a Lui după firea omenească.

Sursa: Μητροπολίτου Ναυπάκτου Ιεροθέου, «Ο άγιος Γρηγόριος ο Παλαμάς ως Αγιορείτης» [Sfântul Grigorie Palama ca Aghiorit], ed. Ιεράς Μονής Γενεθλίου της Θεοτόκου 19962, p. 293-296.